Despre noi

Istoria Bibliotecii “Alexandru Odobescu” Calarasi

 

Cu 128 ani în urmă, la iniţiativa unui grup de oameni cu dragoste pentru cultură s-a hotărât înfiinţarea unei biblioteci publice la Călăraşi aşa cum reiese din procesul verbal încheiat la şedinţa de constituire a bibliotecii la 30 octombrie 1883. După înfiinţarea, în anul 1904, a Societăţii de lectură ”Mihai Eminescu”, această bibliotecă a fost integrată societăţii şi, cu donaţii publice, numărul volumelor s-a mărit de la un an la altul. Societatea “Mihai Eminescu” organiza ea însăşi manifestări cultural-artistice în Sala Parcului comunal şi, cu banii astfel obţinuţi cumpăra noi cărţi pentru biblioteca sa publică.

În 1930, Societatea “Mihai Eminescu” şi-a încetat activitatea, fuzionând cu secţia locală a Ligii culturale, căreia i-a transferat şi cele peste 4000 de volume ale bibliotecii. După primul război mondial, Liga culturală – secţia Călăraşi – şi-a reluat activitatea la data de 24 ianuarie 1919, în prezenţa marelui savant Nicolae Iorga , care la 12 decembrie 1932, prezidând Comitetul executive al Ligii centrale, a confirmat reorganizarea Ligii ialomiţene şi a rectificat alegerea comitetului ei din care făceau parte următorii:

  • D.M. Ranetescu – magistrat- preşedinte
  • Dr. Pompei Samarian – vicepreşedinte
  • Prof. Tiberiu Chiril – vicepreşedinte
  • Preot Dumitru Dobre – membru
  • Jurist Lazăr Belcin – membru
  • Av. Eugen Cialâc – secretar general.

Liga culturală de la Călăraşi beneficia încă din anul 1919 de o bogată bibliotecă, la care s-a adăugat în 1930, cea transferată de la Societatea literară “Mihai Eminescu” şi care a fost pusă la dispoziţia publicului în cadrul “Casei de cultură” a acestei Ligi. Biblioteca aceasta a fost inaugurată la 3 ianuarie 1934 printr-o serbare organizată de Ateneul popular Ialomiţa, la care au participat corurile “Freamătul” şi “Melodia”.

Fondul bibliotecar al Ligii culturale s-a diminuat, iar anul 1950, când, din iniţiativa Ministerului Învăţământului şi Culturii s-au înfiinţat primele bibliotecii publice finanţate de stat, cea de la Călăraşi avea un fond de carte de 458 de volume, din care cea mai mare parte provenea din donaţii. Sediul acestei biblioteci se găsea situat pe strada Ştirbei Vodă, în localul fostei farmacii Grumberg, dotat cu 10 rafturi, 2 scaune şi o masă, iar biblioteca avea la conducere pe tânăra Elena Constantin, bine pregătită profesional, care a funcţionat până în anul 1984 şi a cărei activitate a contribuit la consolidarea instituţiei şi fixarea prestigiului la nivel de oraş.

Conform Legii nr.5 din 8 decembrie 1950, bibliotecile publice au devenit biblioteci centrale având şi atribuţiuni de îndrumare şi control, iar când, printr-o lege a organizării teritoriale, din aprilie 1952 s-au introdus raioanele şi regiunile, după modelul sovietic, instituţia de la Călăraşi a devenit bibliotecă raională.

În anul 1965, Biblioteca centrală raională a primit o donaţie importantă de la Biblioteca raionului Nicolae Bălcescu – regiunea Bucureşti constând în 16.785 volume în valoare de 47.680 lei.

Atunci s-a pus baza organizării ştiinţifice a bibliotecii. Cărţile au fost aşezate conform C.Z.U. şi s-au întocmit primele fişe de catalog. Spaţiul fiind restrâns biblioteca s-a mutat în strada 6 Martie, nr. 36, închiriind un spaţiu convenabil pentru acea perioadă. Fiind în centrul oraşului, biblioteca era frecventată de elevi, funcţionari, pensionari, intelectuali. Se organizau acţiuni

de atragere a cititorilor, prezentare de carte, recenzii şi expoziţii de cărţi.

Numărul bibliotecarilor a crescut şi activitatea s-a diversificat.

Odată cu primirea fondului de carte de la biblioteca raionului Nicolae Bălcescu – Bucureşti s-a creat şi o secţie pentru copii, deoarece multe dintre cărţi erau adresate copiilor. În anul 1965, secţia pentru copii a primit mobilier nou tip pentru bibliotecile de copii format din 10 rafturi pitice, 5 mese rotunde 30 de scăunele şi s-a mutat într-un spaţiu modest şi dosnic în strada Pompieri În anul 1968, la cerinţele repetate ale colectivului, biblioteca a primit pentru scurt timp un spaţiu central adecvat activităţii sale – localul actualei

primării. În acest sediu, biblioteca municipală s-a reorganizat în 3 secţii: secţia adulţi, sala de lectură şi secţia pentru copii.

Fondul de carte al sălii de lectură provine din donaţia Bibliotecii regiunii Bucureşti – în număr de 13.400 de volume.

În anul 1981, la 23 ianuarie s-a făcut reorganizarea administrativ – teritorială prin Decretul 15 al Consiliului de Stat din 23 ianuarie 1981 şi Biblioteca municipală a devenit Bibliotecă judeţeană. În această situaţie, pentru prima dată, la bibliotecă este numit un director, în persoana domnului profesor Dumitru Ghiţă şi 2 bibliotecari. Schema bibliotecii s-a mărit ulterior ajungând la 7 bibliotecari.

În anul 1994, prin hotărâre judecătorească, biblioteca obţine personalitate juridică, devenind de sine stătătoare, cu serviciu de contabilitate şi cu un mijloc de transport ARO, necesar deplasării în judeţ pentru activităţi de îndrumare şi control.

După această organizare, biblioteca a primit fonduri pentru achiziţii de carte şi dispune la ora actuală de un fond de peste 320000 unități de bibliotecă.

Prima carte înregistrată în registrul inventar a fost romanul “ANNA KARENINA ” de Lev Tolstoi la 17 aprilie 1981.

În anul 1993, prin Dispoziţia nr.1 din 14 aprilie a Inspectoratului Judeţean pentru Cultură, bibliotecii judeţene i s-a atribuit numele de

“ALEXANDRU ODOBESCU” – personalitate marcantă a culturii româneşti, care în opera sa “PSEUDO-KINEGHETIKOS” (FALS TRATAT DE VĂNĂTOARE) a cristalizat impresiile din perioada copilăriei, adolescenţei si primei tinereţi,

când verile şi le petrecea la moşia din satul Călăreţi ( comuna Ileana, judeţul Călăraşi ), pe care tatăl său, colonelul IOAN ODOBESCU l-a întemeiat din foştii ostaşi ai batalionului de cavalerie pe care l-a avut sub comandă.