CUŢARIDA-CRĂTUNESCU, Maria (născută la 10 februarie 1857, la Călăraşi şi decedată la 10/16 noiembrie 1919, la Bucureşti)
Descriere: Maria Cuţarida s-a născut în micul târg de pe malul Borcei, într-o epocă în care femeile abia dacă terminau opt clase, nu aveau drept de vot şi doar cele din familii burgheze frecventau liceul.
Încurajată de familie şi ambiţionată de exemplul studentelor la medicină din alte ţări europene, a crezut într-o carieră intelectuală.
În toamna anului 1880, o tânără din Călăraşi, care se afla la Montpellier, scrisese o petiţie, în atenţia Camerei Deputaţilor de la Bucureşti, solicitând să i se acorde o bursă pentru continuarea studiilor, pe motiv că, spunea ea, „mijloacele tatălui nu mă mai pot ajuta şi sunt în situaţia de a întrerupe învăţătura”, fiind prima femeie din ţară care a beneficiat de o bursă peste hotare.
În ianuarie 1881, după cercetarea cererii, camera legislativă trimitea răspunsul la petiţia tinerei: „Considerând că o femeie medic[1] poate aduce servicii însemnate societăţii, considerând că asemenea ştiinţă lăudabilă trebuie încurajată, considerînd că ar fi chiar în dauna societăţii ca dînsa să-şi întrerupă învăţătura, se acordă d-rei Maria Cuţarida o bursă de 2400 de lei pe an, pe timp de patru ani, începînd cu 1 octombrie 1881”.
În ţară, presa vremii i-a urmărit cu interes evoluţia, astfel că în gazetele din România puteau fi citite articole cu titluri precum „O româncă în străinătate vorbește despre succesele sale la studii” (în ”Pressa”) sau „O româncă, doctor în medicină” (în ”Românul”).
În ţară, istoricii au afirmat la acea vreme că interesul acesteia pentru ginecologie poate fi explicat și de faptul că o femeie-doctor, în această specialitate, ar fi putut fi mai ușor acceptată de colegi și de paciente.
Revine apoi în România, iar pentru a obține libera practică aici, Maria Cuţarida – devenită şi CRĂTUNESCU prin căsătorie (soţul Mariei Cătrunescu, inginer constructor şi antreprenor, a condus lucrările de construcţie a Cazărmii Infanteriei din Călăraşi) – și-a echivalat diploma din străinătate, promovând examenul cu calificativul ”Magna cum laude”.
Însă la scurtă vreme avea să se confrunte cu profundele prejudecăţi sociale din ţară, care considerau că femeia este mult inferioară intelectual bărbatului, fiind respinsă, de multe ori, la concursurile de promovare la care a participat.
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată la Institutul şi internatul Evanghelic (denumit Spitalul Militar temporar nr. 134, în anii Primului Război Mondial), lucrând lângă Regina Maria.
După încheierea ostilităţilor, având sănătatea şubrezită, Maria Cuţarida – Crătunescu se retrage din activitatea medico-socială, iar la 16 noiembrie 1919, trece la cele veşnice, mult prea devreme, la doar 62 de ani, fiind înconjurată de câteva dintre discipolele sale, care au învățat de la ea ce înseamnă tenacitatea și vocația feminismului.
În contextul în care, la finalul secolului al 19-lea, țara noastră era foarte departe de a oferi femeilor șanse egale la educație cu bărbații, Maria Cuţarida – Crătunescu a fost deschizătoarea de drum într-un domeniu în care femeile erau doar infirmiere… surori de caritate, însă ne amintim că pe frontul primului mare război avea să se afle însăși Regina Maria.
Maria Cuţarida – Crătunescu a devenit prima femeie medic şi prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, fiind extrem de dedicată carierei şi extrem de animată de dorinţa de a demonstra lumii întregi, dar mai ales celor din ţara sa, că şi femeile pot studia şi pot ajunge foarte departe, profesional şi intelectual.
Studii: a studiat clasele primare în localitatea natală; studiile liceale le-a urmat la Școala Centrală din Bucureşti şi, apoi, la Zürich, iar după absolvire, în anul 1877, se înscrie la Facultatea de Medicină din oraşul elveţian. Însă pentru a-i fi recunoscute diplomele, la Bucureşti, dar şi din cauza dificultăţilor de limbă, se transferă la Montpellier (Franţa), în 1879, unde a absolvit Facultatea de Medicină şi obţine o bursă pentru continuarea studiilor (1880); în anul 1884 îşi ia doctoratul în medicină la Paris cu teza: ”L’hidrarhée et sa valeur Semiologique dans le cancer du corps de l’uterus” – ”Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică cancerul corpului uterin”, specializarea ”boli ale femeilor şi copiilor”; cu această înaltă calificare a fost printre cele dintâi femei din lume purtătoare a titlului de doctor în medicină; pentru a obţine liberă practică în ţară, şi-a echivalat diploma din Franţa trecând examenul cu cel mai mare calificativ, ”Magna cum laude”.
Profesia/Ocupația: medic.
Activitatea profesională/Funcții: mai întâi îşi deschide o clinică particulară, însă, în paralel, în anul 1884, solicită un post de medic secundar la serviciul de „boli ale femeilor” în cadrul Spitalului Brâncovenesc, în condiţiile în care practica în spital era esenţială din perspectivă profesională. Solicitarea îi este, însă, respinsă, fără a fi motivată, primind, în schimb, un post de profesoară de igienă…
Un an mai târziu primeşte totuşi un post de medic secundar la Spitalul ”Filantropia” din Bucureşti, unde oferea consultaţii gratuite, apoi participă la un concurs în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog al secţiei de consultaţii gratuite, însă nu reuşeşte să îl promoveze, tot din cauza aceloraşi prejudecăţi de gen.
În perioada 1885-1898, se dedică asistenţei medicale la Fabrica de Tutun din Bucureşti, îngrijind circa 2000 de muncitoare.
Îşi continuă activitatea benevolă la Spitalul Filantropia, în anul 1886 devine şefa catedrei de igienă a Azilului ”Elena Doamna”, iar din anul 1891, şi a secţiei de ginecologie de la Filantropia.
În anul 1894, Eforia Spitalelor, cea care administra instituţiile medicale din Bucureşti, modifică profilul secţiei în care lucra Maria Cuţarida din ginecologie în chirurgie ginecologică, schimbând şi programa concursului, ceea ce a determinat protestele vehemente ale doctoriţei, care i-a acuzat pe diriguitori că încearcă desfiinţarea secţiei de ginecologie, protestele ei fiind, evident, inutile, iar în final, Maria Cuţarida îşi înaintează demisia şi, încheind practica spitalicească, se dedică asistenţei medico-sociale a mamei şi copilului.
În anii 1897-1898, doctoriţa pune bazele organizaţiei ”Leagănul” şi ”Societăţii Materna”, care se dedica ocrotirii copiilor nevoiaşi, fără deosebire de religie, naţionalitate sau legitimitate; în 1898, devine vicepreședinte a societății ”Cultura și ajutorul femeii”, iar în 1899, la Fabrica de Tutun, pune bazele primei creșe interne de fabrică din România, care oferea ajutor mamelor muncitoare cu copii.
Este începutul unei activități remarcabile pe frontul feminismului. Participă la congrese internaţionale medicale sau feministe: Paris (1900, prezentând lucrarea ”Le Travail de la femme en Roumanie” – ”Munca femeii în România”, precum și o statistică a femeilor care au reușit să promoveze intelectual), Bruxelles (12-16 septembrie 1907), Copenhaga (1910), unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicina românească împotriva mortalităţii infantile şi despre apariţia şi dezvoltarea creşelor din România.
În anul 1904 îşi închide cabinetul particular, urmând să se ocupe exclusiv de „Societatea Materna”, iar spre finalul vieţii, a acordat îngrijiri medicale la Institutul şi internatul Evanghelic, denumit Spitalul Militar temporar nr. 134, în anii Primului Război Mondial.
La sfârşitul războiului este nevoită să se retragă din activitatea medico-sanitară din motive de sănătate.
Foto: Timbru omagial Maria Cuţarida, cu valoare de 80 de bani
Opera: este autoarea lucrărilor Leucoreea – în anul 1884 şi Despre leagăne – în anul 1899. În anul 1900 a prezentat, la Paris, în cadrul Congresului acţiunilor feministe, lucrarea Le Travail de la femme en Roumanie – Munca femeii în România, prezentând statistici privind gradul de accedere a femeilor pe scara social.
Surse bibliografice:
Personalităţi ale ştiinţei. Mic dicţionar, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 78.
Mic dicţionar enciclopedic, Ediţia a 3-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 481.
MITULESCU, Constantin, Valori călărăşene : Maria Cutzarida Cătrunescu, în: ”Evenimentul de Călăraşi”, nr. 100, 2007, p. 11.
BOERESCU, Dan-Silviu, Maria Cuţarida şi alte românce care au revoluţionat medicina, Editura Integral, Bucureşti, 2018.
MARCU, George, Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, pp. 89-90.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Cu%C8%9Barida-Cr%C4%83tunescu
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Cu%C5%A3arida-Cr%C4%83tunescu
https://www.avocatnet.ro/articol_29587/Prima-femeie-medic-din-Romania-Maria-Cutarida-Cratunescu.html#axzz2kIxWWT7z (7 iulie 2012, articol de Anca Dumitrescu)
https://adevarul.ro/locale/calarasi/paris-cariera-1_527bb58fc7b855ff56cb10e7/index.html (8 noiembrie 2013, articol de Ionela Stănilă)
https://radioromaniacultural.ro/portret-maria-cutarida-cratunescu-prima-femeie-medic-din-romania/ (10 februarie, 2019, articol de Răzvan Moceanu)
http://www.rador.ro/2017/02/10/portret-maria-cutarida-cratunescu-prima-femeie-medic-din-romania/ (10 februarie 2017, articol de Răzvan Moceanu)
http://keracalita-jaristea.ro/maria-cutarida-cratunescu-prima-femeie-doctor-medicina-din-romania/ (14 aprilie 2019, articol de Kera Caliţa)
Sursa foto: http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2017/02/Maria-Cutarida-Cratunescu-preluare-foto-radioiasi.jpg
[1] În Franţa acelor ani erau doar 17 fete care studiau medicina, una dintre acestea fiind Maria Cuţarida.