{"id":4096,"date":"2019-07-25T16:33:08","date_gmt":"2019-07-25T13:33:08","guid":{"rendered":"https:\/\/www.bjcalarasi.ro\/?page_id=4096"},"modified":"2025-04-12T12:23:47","modified_gmt":"2025-04-12T09:23:47","slug":"alexandru-i-odobescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/www.bjcalarasi.ro\/?page_id=4096","title":{"rendered":"Alexandru I. Odobescu"},"content":{"rendered":"[vc_row][vc_column][vc_column_text]

<\/p>\n

\"\"<\/figure>\n

<\/p>\n

<\/p>\n

 <\/p>\n

ODOBESCU, Alexandru I.<\/p>\n

(n\u0103scut la 23 iunie 1834, la Bucure\u0219ti \u0219i decedat la 10 noiembrie 1895, la Bucure\u0219ti)<\/p>\n

   Descriere:<\/strong><\/p>\n

S-a n\u0103scut \u00een casele p\u0103rinte\u0219ti de la Curtea-Veche, \u00een Bucure\u0219ti, provenind dintr-o familie de boieri cu propriet\u0103\u021bi \u00eentinse \u00een \u021binutul Teleormanului, dar \u0219i \u00een B\u0103r\u0103gan; era al doilea fiu al colonelului Ioan Odobescu \u2013 proprietar de mo\u0219ie \u00een B\u0103r\u0103gan \u0219i \u00eentemeietorul satului C\u0103l\u0103re\u021bi[1], ce apar\u021bine de comuna T\u0103m\u0103d\u0103u Mare, jude\u021bul C\u0103l\u0103ra\u0219i, \u0219i al Ecaterinei (n\u0103scut\u0103 Caraca\u0219) \u2013 de origine greac\u0103, fiica doctorului \u00een medicin\u0103 Constantin Caraca\u0219, cu preocup\u0103ri de cultur\u0103.<\/p>\n

Pe mo\u0219ia de la C\u0103l\u0103re\u021bi-T\u0103m\u0103d\u0103u a tat\u0103lui s\u0103u, Alexandru Odobescu \u00ee\u0219i petrece copil\u0103ria, adolescen\u021ba \u0219i prima tinere\u021be. Impresiile din aceast\u0103 perioad\u0103 sunt cristalizate \u00een opera sa Pseudokinegheticos (iunie 1874).<\/p>\n

T\u00e2n\u0103rul are privilegiul unei educa\u0163ii alese, la Bucure\u015fti \u015fi apoi la Paris, precum \u015fi al unei situa\u0163ii sociale ce-l va plasa automat \u00een aten\u0163ia unor \u00eenalte cercuri influente. Format la \u0219coala clasicismului francez \u0219i la aceea a antichit\u0103\u021bii, om de gust \u0219i de \u0219tiin\u021b\u0103, fondator al arheologiei \u00een Rom\u00e2nia \u0219i istoric, Alexandru Odobescu a scris o proz\u0103 admirabil\u0103 \u00een elegan\u021b\u0103 \u0219i puritate.<\/p>\n

A priceput, ca \u0219i \u201dJunimea\u201d, c\u0103 literatura adev\u0103rat\u0103 trebuie s\u0103 exprime sufletul poporului rom\u00e2n a\u0219a cum se reflect\u0103 \u00een istorie, \u00een limb\u0103, \u00een folclor. Cu drept cuv\u00e2nt, Maiorescu, care-l stima mult, \u00eel privea ca pe unul din ai lor. \u0218i Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei \u0219i chiar reu\u0219ise s\u0103 publice un dic\u021bionar opus celui al lui Laurian \u0219i Massim.<\/p>\n

Anii de studiu ai lui Odobescu, petrecu\u0163i la Paris,<\/strong> sunt puternic marca\u0163i de contactele cu aripa avansat\u0103 a emigra\u0163iei.<\/p>\n

Neprezent\u00e2ndu-se la examenul de licen\u0163\u0103 la Facultatea de Litere de la Sorbona, \u00een drum spre \u0163ar\u0103, se opre\u015fte la K\u00f6ln, apoi la Dresda, Praga, trece prin Pesta \u015fi, pe Dun\u0103re, cu vaporul ajunge la Giurgiu, de unde se \u00eendreapt\u0103 spre Bucure\u015fti cu birja.<\/p>\n

Re\u00eentors \u00een patrie (1854), f\u0103r\u0103 diplom\u0103, duce o via\u0163\u0103 monden\u0103, \u015fov\u0103ind \u00een alegerea carierei. \u00cen 1858 (14 august) se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu Alexandra (Sa\u015fa) Prejbeanu, fiic\u0103 natural\u0103 a generalului (conte rus) Kisseleff \u015fi al Ruxandrei B\u0103leanu (din marea familie a prin\u0163ilor ru\u015fi Bagration). Cuplul va avea o singur\u0103 fiic\u0103, Ioana, care se va na\u015fte pe 26 iulie 1865.<\/p>\n

\u00cen anul 1866 face s\u0103p\u0103turi arheologice la Pietroasa, jude\u0163ul Buz\u0103u, iar \u00een anul urm\u0103tor, \u00eenso\u0163it de fiica \u015fi so\u0163ia sa, pleac\u0103 la Paris pentru a definitiva pavilionul rom\u00e2nesc din cadrul Expozi\u0163iei universale. Duce cu sine Tezaurul de la Pietroasa. \u00cen drum, trece prin Viena \u015fi M\u00fcnchen.<\/p>\n

Sub aparen\u0163ele unei existen\u0163e poleite, cu \u00eempliniri \u00een ordinea carierei \u015fi a notoriet\u0103\u0163ii, Odobescu tr\u0103ie\u015fte, \u00eens\u0103, \u00een condi\u0163ii de jen\u0103 financiar\u0103, care-i dau un acut sentiment de insecuritate. Desele c\u0103l\u0103torii (Sankt Petersburg \u2013 1868, Copenhaga \u2013 1869, Grecia, Constantinopol, Elve\u0163ia \u2013 1870) \u00eei \u015fubrezesc \u015fi mai mult s\u0103n\u0103tatea, av\u00e2nd repetate accese de gut\u0103.<\/p>\n

Ultimii ani ai lui Alexandru Odobescu se scurg \u00een activit\u0103\u0163i variate, dar oarecum derizorii, lipsite de suportul \u00eencrederii \u00een sine \u015fi al voin\u0163ei de a crea: teroarea datoriilor \u015fi impasul cauzat de o leg\u0103tur\u0103 nefericit\u0103 \u00eel \u00eemping, \u00eentr-un moment de depresiune, s\u0103 se sinucid\u0103.<\/p>\n

Romantic a\u015fezat la \u015fcoala clasicit\u0103\u0163ii, pa\u015foptist cu con\u015ftiin\u0163\u0103 critic\u0103, unit cu junimi\u015ftii \u00een combaterea imposturii \u015fi \u00een cultul adev\u0103rului, Odobescu e un remarcabil scriitor artist, care transform\u0103 erudi\u0163ia \u00eentr-un colocviu agreabil \u015fi d\u0103 valoare de stil oric\u0103rei propozi\u0163ii.<\/p>\n

   Studii:<\/strong>
\u00cen anul 1844, devine elev al Colegiului \u201eSf. Sava\u201d (av\u00e2ndu-l institutor pe Barzotescu) din Bucure\u0219ti, \u00een urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urma\u015ful lui Gheorghe Laz\u0103r. Aici are colegi pe Theodor Aman, viitor mare pictor, \u015fi pe Alexandru Sihleanu.<\/p>\n

Dup\u0103 studiile urmate la \u201eSf. Sava\u201d (1844\u20131847, unde era \u00eenscris la Colegiul francez al lui Monty) din Bucure\u015fti, este trimis, \u00een noiembrie 1850, s\u0103 studieze la Coll\u00e8ge de France din Paris, unde are profesori pe Alfred Dumesnil (pe perioada studiilor st\u0103 \u00een gazd\u0103 la acesta), ginerele lui J. Michelet, \u015fi pe Edgar Quinet, sus\u021bin\u0103tori ai cauzei na\u021bionale a rom\u00e2nilor din Principatele Dun\u0103rene.<\/p>\n

\u00cen timpul studiilor de la Paris, a aderat la Societatea Studen\u021bilor Rom\u00e2ni; \u00ee\u0219i ia bacalaureatul \u00een litere (1853) \u0219i frecventeaz\u0103 diverse cursuri ale Sorbonei, interes\u00e2ndu-se mai ales de arheologie \u0219i antichit\u0103\u021bile clasice. Se \u00eenscrie la Facultatea de Litere din Paris, pe care n-o termin\u0103, neprezent\u00e2ndu-se la examenul de licen\u021b\u0103.<\/p>\n

   Profesia\/Ocupa\u021bia:<\/strong>
Scriitor, arheolog \u0219i om politic.<\/p>\n

   Activitatea profesional\u0103 \/ Func\u021bii:<\/strong>
\u00cempreun\u0103 cu al\u021bi studen\u021bi rom\u00e2ni de la Paris, la 14 februarie 1851, \u00eenfiin\u021beaz\u0103 \u201eJunimea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, societate politic\u0103 \u0219i cultural\u0103 a studen\u021bilor rom\u00e2ni din Fran\u021ba. Odobescu se afl\u0103 \u00een preajma revolu\u021bionarilor rom\u00e2ni exila\u021bi (Nicolae B\u0103lcescu, Nicolae Golescu, C. A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El \u021bine \u00een cercul acestora conferin\u021ba Viitorul artelor \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, al c\u0103rei text apare postum, \u00een 1907.<\/p>\n

Tot \u00een acea perioad\u0103, Alexandru Odobescu (\u00eempreun\u0103 cu Gheorghe Cre\u021beanu \u0219i Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redac\u021bie al revistei \u201eJunimea rom\u00e2n\u0103 pentru \u0219tiin\u021be, litere \u0219i arte\u201d, care ap\u0103rea la Paris.<\/p>\n

\u00cen 1852, Odobescu studiaz\u0103 at\u00e2t arheologia (f\u0103c\u00e2nd cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu c\u00e2\u021biva promotori ai acesteia \u00een Fran\u021ba: Fran\u00e7ois Guizot, Louis Vitet, Prosper M\u00e9rim\u00e9e), c\u00e2t \u0219i literatura greac\u0103 \u0219i latin\u0103 (traduce treisprezece poezii ale lui Hora\u0163iu, primul c\u00e2nt al Iliadei<\/em> lui Homer, primul c\u00e2nt al Odiseei<\/em> lui Homer \u0219i primul c\u00e2nt al Georgicelor<\/em> lui Virgiliu).<\/p>\n

Alexandru Odobescu este unul din \u00eentemeietorii arheologiei \u00een Rom\u00e2nia.
El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei, \u201eIstoria arheologiei\u201d<\/em>, publicat \u00een 1877.<\/p>\n

La sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea a publicat, \u00een Fran\u021ba, monumentala sa monografie arheologic\u0103 dedicat\u0103 tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit \u00een anul 1837:
Le Tr\u00e9sor de P\u00e9trossa. \u00c9tude sur l\u2019orf\u00e8vrerie antique<\/em><\/p>\n

\u00cen 1855 \u00ee\u015fi \u00eencepe cariera de func\u0163ionar public.
Este numit \u0219ef de mas\u0103 la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel din Bucure\u015fti \u0219i func\u021bionar la Ministerul Cultelor.<\/p>\n

\u00cen 1857 este numit la Secretariatul de Stat, \u0219ef al biroului francez, av\u00e2ndu-l ca subordonat, printre al\u021bii, \u0219i pe Grigore Alexandrescu, iar \u00een 1859, la 12 februarie, este numit procuror la sec\u021bia a II-a a Cur\u021bii de Apel, \u0219i \u00een iunie trece la sec\u021bia I-a.<\/p>\n

La 25 mai 1860 este numit membru al Comisiei documentare, iar la 22 septembrie, din \u00eens\u0103rcinarea ministrului Cultelor \u0219i Instruc\u021biunii Publice, formeaz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu A.T. Laurian, I. Maiorescu, I. Br\u0103teanu, P. Cern\u0103tescu, Florian Aaron \u0219i I. Eliade, o comisie de adunare a materialelor pentru formarea unei istorii na\u021bionale.<\/p>\n

Func\u021bii \u0219i activitate profesional\u0103 (continuare):
Numit de c\u0103tre Al. Ioan Cuza \u00een func\u021bia de director \u00een Ministerul Cultelor \u0219i Instruc\u021biunii Publice pentru departamentul Valahiei (1 februarie 1862), apoi ministru \u00een cabinetul Kog\u0103lniceanu (31 iulie 1863), din care demisioneaz\u0103 (12 octombrie 1863), nefiind de acord cu utilizarea veniturilor rezultate din secularizarea averilor m\u0103n\u0103stire\u0219ti.<\/p>\n

Este numit, prin decretul nr. 1649 semnat de domnitorul Al. Ioan Cuza, membru al Comitetului Arheologic din Rom\u00e2nia (25 noiembrie 1864, al\u0103turi de V. A. Urechia, Laurian \u0219i Mavros), comisar al Principatelor Unite la Expozi\u021bia Universal\u0103 din Paris (1865\u20131867), director al Teatrului Na\u021bional (1874\u20131876).<\/p>\n

Odobescu desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een paralel o vie activitate \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i literar\u0103. Ea e \u00eencununat\u0103 prin:<\/p>\n