HANEȘ, Petre V. (născut la 6 noiembrie 1879, la Călăraşi și decedat la 17 aprilie 1966, la București)
Descriere: fiul lui Vasile Haneș și al Mariei (născută Leca).
După terminarea cursurilor primare la Călăraşi, absolvă liceul ”Matei Basarab” din Bucureşti. Devine student al Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti şi este îndrumat de marii profesori Ion Bogdan, Ovid Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, Grigore Tocilescu, Pompiliu Eliade.
Student fiind, întemeiază ”Revista Universităţii”, publică prima sa lucrare, un studiu despre paternitatea Cântării României, în care punctul sau de vedere este susţinut de marele Nicolae Iorga, care atribuise această operă lui Nicolae Bălcescu cu un deceniu înaintea studiului lui Haneş. Acum, în urma analizei lui Petre V. Haneş, Nicolae Iorga s-a alăturat studentului călărăşean într-o recenzie publicată în ”Noua revistă română” (1901): „Deci se poate atribui fără mustrare de cuget ”Cântarea României” lui Russo, cum face dl. Haneş, iar nu lui Bălcescu, cum am făcut-o eu acum zece ani”.
Studii: cursurile primare le face în orașul natal, iar cele liceale (Liceul ”Matei Basarab”) la București; Facultatea de Litere a Universității din Bucureşti; obține titlul de doctor în filozofie și litere (1920); se specializează la Sorbona.
Profesia/Ocupația: istoric literar.
Activitatea profesională/Funcții: profesor de limba română titular la Liceul ”Matei Basarab” (1 septembrie 1904) şi, în 1906, este detașat la Liceul ”Mihai Viteazul” din Bucureşti, de unde se va pensiona (1939) şi, în timpul Primului Război Mondial, a predat pentru scurt timp la Liceul ”Unirea” din Focșani[1]; a predat la Seminarul Pedagogic din Capitală; a ţinut cursuri libere la Facultatea de Litere din Bucureşti; a predat la Chişinău, la Şcoala normală, cursul de literatura română, înlocuindu-l pe fostul Al. Mateevici, decedat; inspector şcolar; membru permanent în Consiliul Ministerului Instrucţiunii Publice (în 1920, secretar general); director la ”Preocupări literare” (1936-1938); este întemeietorul Societății ”Prietenii Istoriei Literare” (1926)[2] şi, în ultimii ani ai vieţii, membru activ al Societății de Ştiinţe Filologice.
Autor de volume de studii şi istorii literare, de manuale şcolare, culegător şi cercetător de folclor, editor şi îngrijitor de ediţii.
Activitatea sa literară şi cercetările sale sunt reflectate în lucrările tipărite începând cu 1902 (Din ineditele lui N. Bălcescu), apoi în anul 1904 (Dezvoltarea limbii literare în prima jumătate a secolului al XlX-lea). Este autorul unui manual de istorie a literaturii române, primul de acest gen din ţara noastră. După o specializare la Sorbona, se va interesa îndeaproape de relaţia culturală româno – franceză. A elaborat un amplu studiu, Formarea opiniei franceze asupra României, amintit de Emil Manu în ”Comparatismul românesc interbelic” şi în care se referă la influenţa literară franceză în România.
Colaborări la publicații: a debutat în 1900, în ”Noua revistă română”; s-a consacrat studiilor de istorie literară, publicate în ”Revista universitară”(1900), ”Viaţa nouă”, ”Convorbiri literare”, ”Preocupări literare” (director, 1936-1938), ”Biserica ortodoxă română”, ”Limbă şi literatură”, etc.; Îngrijeşte ed. din Al. Russo, N. Bălcescu, Gr. Alexandrescu, M. Kogălniceanu, D. Golescu ş.a. Cercetător conştiincios şi onest (Cântarea României, 1900; Alexandru Russo, 1901; Dezvoltarea limbii române în prima jumătate a sec. al XIX-lea, 1904; Studii de literatură română, 1910; Evangheliarul românesc din 1561 în comparaţiune cu cel slavonesc, 1913; Un călător englez despre români, 1920; Scriitori basarabeni, 1920; Studii literare, 1925; Studii şi cercetări, 1927; Istoria literară în călătorii, 1933; Genuri literare, 1934; Scriitori basarabeni. 1850-1940, 1942; Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, MânăstireaDealu, 1943 etc.).
La 1 ianuarie 1936, apare primul număr din revista ”Preocupări literare”, fondată şi condusă de Petre V. Haneş, publicaţie care s-a transformat într-o tribună românească de studii istorico-literare.
La Paris, în ”Librairie Ernest Laroux”, îi apare opera Histoire de la Literature Roumaine, cu o prefaţă scrisă de romantistul francez Mario Roques, lucrare dedicată lui Pompiliu Eliade.
A elaborat un amplu studiu, Formarea opiniei franceze asupra României, amintit de Emil Manu în ”Comparatismul românesc interbelic” şi în care se referă la influenţa literară franceză în România. De altfel, la Paris, în ”Librairie Ernest Laroux”, îi apare opera Histoire de la Literature Roumaine, cu o prefaţă scrisă de romantistul francez Mario Roques, lucrare dedicată lui Pompiliu Eliade.
Petre V. Haneş nu a uitat niciodată oraşul copilăriei şi începuturilor sale profesionale, fiind activ şi în presa locală. Astfel, în ziarul călărăşean ”Pământul”, din anul 1933 (nr. 42) publică articolul ”Călăraşii, când eram eu mic”, iar în revista Liceului ”Ştirbei Vodă”, ”Avântul”, articolele ”Ovid Densuşianu istoric-literat” şi ”Despre Alecsandri” (nr. 1-2 şi, respectiv, 4-5 din 1939).
Opera: Cântarea României, Bucureşti, 1900; Alexandru Russo. O pagină ignorată din literatura română, pref. de Ov. Densușianu, Bucureşti, 1901 (ed. II, 1930); Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a sec. al XIX-lea, Bucureşti, 1904 (ed. II, 1926); Studii de literatură română, Bucureşti, 1910 (ed. II, f.a.); Evangheliarul românesc din 1561 în comparaţiune cu cel slavonesc, Bucureşti, 1913; Gramatica românească pentru toţi românii, în colab. cu V. V. Haneş, Bucureşti, 1919; Un călător englez despre români, teză de doctorat, Bucureşti, 1920; Scriitori basarabeni, Bucureşti, 1920 (ed. II, 1936); Istoria literaturii româneşti, Editura Ancora, Bucureşti, 1924 (ed. II, 1927; ed. III, 1931); Studii literare, Bucureşti, 1925; Studii şi cercetări, Bucureşti, 1927; Istoria literară în călătorii, Bucureşti, 1933; Genuri literare, Bucureşti, 1934; Lecturi alese din scriitorii români, Bucureşti, 1934; Histoire de la littérature roumaine. Préface de M. Roques, Paris, 1934; Tinereţe, Editura Socec, Bucureşti, 1941; Scriitori basarabeni. 1850-1940, Bucureşti, 1942; Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, Mânăstirea Dealu, Bucureşti, 1943; Studii de istorie literară, pref. de M. Gafiţa, Bucureşti, 1970; Mihai Eminescu începător, Bucureşti, f.a.; Poezii populare în scrisorile din război ale soldaţilor, Bucureşti, f.a.
Referințe critice: G. Călinescu, Istoria literaturii române…; E. Manu, în ”Tribuna”, nr. 29, 1966; M. Dragomirescu, în ”Viaţa Românească”, nr. 9, 1966; M. Bucur, Istoriografia…
Surse bibliografice:
TUDOR, Constantin, Județul Călărași, Editura ”Pământul”, Călărași, 1995, p. 133.
SASU, Aurel, Dicționar Biografic al Literaturii Române (DBLR), vol. I (A-L), Editura Paralela 45, Piteşti, 2006, pp. 707-708.
IONESCU, Şerban N., Dicţionarul panoramic al personalităţilor din România sec. XX: 5000 de nume, Editura “Victor Frunză”, Bucureşti, 2006, p. 192.
ŢARĂLUNGĂ, Ecaterina, Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Editura Litera, București, 2011, pp. 364-365.
https://en.wikipedia.org/wiki/Petre_V._Hane%C8%99
https://www.soridapress.ro/calarasi-galeria-de-aur-petre-v-hanes/ (4 octombrie 2017, articol de prof. Sorin Danciu)
Sursa foto: preluată de la Wikipedia, enciclopedia liberă
[1] A fost cel dintâi profesor care a cerut numirea Basarabiei, în octombrie 1917.
[2] An în care editează şi volumul de poezii al regretatului Al. Mateevici, traducător al operelor poeţilor ruşi Puşkin, Gorki, Lermontov.